Română (România)English (United Kingdom)Italian - ItalyFrench (Fr)Nederlands - nl-NL

Facebook

Vizitatori

408657
AstaziAstazi135
IeriIeri180
Saptamana aceastaSaptamana aceasta449
Luna aceastaLuna aceasta6959
TotalTotal408657
54.145.69.236
US
UNITED STATES
US
Vizitatori 72

This page uses the IP-to-Country Database provided by WebHosting.Info (http://www.webhosting.info), available from http://ip-to-country.webhosting.info

Ciobănescul Românesc Carpatin, “soi special” (III) PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 4
Cel mai slabCel mai bun 

Ciobănescul Românesc Carpatin, “soi special” (III)
Editia: 178 (1039) din 2008-07-21
Autor: Ing. Deak Andrei Petru

Tril de Transilvania

Denumirea de Ciobănesc Carpatin apare menţionată pentru prima dată într-un articol din revista clujeană „Carpaţii” nr.9 din 1936, intitulat „Câteva cuvinte despre Cânele Ciobănesc Carpatin”.
Cunoscutul chinolog al vremii, Mihai Moşandrei, semnatarul articolului, spunea despre ciobănescul carpatin: „În puritatea rasei acest animal nu numai că e un impunător tovarăş, prin măreaţa înfăţişare ce are în ea ceva sălbatec, dar şi prin calităţile lui de câne de straje şi atac ce sunt neîntrecute.”

„Ce am făcut totuşi până azi pentru acest soiu de ciobănesc, pe care mulţi români îl confundă cu orice câne vagabond de lăptar, ce cutreieră străzile capitalei? Trebuie să mărturisim: nimic, sau aproape nimic, cu toată generoasa şi semnificativa iniţiativă regală, cu toată vechea lui origine neaoşă românească, ce se confundă cu aceea a primilor păstori rătăcitori peste povârnişurile şi plaiurile noastre muntoase.

Am luptat noi în vreun fel să facem cunoscut undeva peste graniţe această merituoasă rasă? Am înscris noi şi am luptat pentru recunoaşterea ca soi special al ciobănescului carpatin, înaintea Federaţiei Canine Internaţionale, cu sediul la Bruxelles?”

Directorul revistei „Carpaţii”, domnul Ionel Pop, remarcă faptul că primele înscrisuri în revistele din străinătate, referitoare la ciobănescul carpatin, îi aparţin aceluiaşi Mihai Moşandrei, date scrise „după o îndelungată observare a lui (a carpatinului) în jurul stânelor, şi după migăloase colocviuri cu ciobanii.”
În rândurile articolului, autorul prezintă descrierea câinelui ciobănesc carpatin, acest păzitor al turmelor prin excelenţă, câine calm şi echilibrat, dar foarte activ, „ce iute se aprinde de un dor de luptă, la primul zgomot îndoielnic... Marea lui educaţie ancestrală e să păzească noaptea turma de fiare şi la nevoie să se repeadă la ele, cu riscul vieţii lui. În acest rol e neîntrecut!”
Prezenţa ciobănescului carpatin ca rasă este susţinută şi de invitaţia Federaţiei Chinologice Internaţionale (FCI) cu sediul în Bruxelles, adresată chinologilor români, de a participa la expoziţia mondială de la Frankfurt pe Main din 26-28 Aprilie. „Pentru a asigura caracterul mondial al acestei expoziţii, R.D.H. – Reichverband für das Deutsche Hunderwesen – doreşte ca rasele naţionale ale tuturor ţărilor să fie reprezentate prin cel puţin o pereche de câini tipici ai acestei rase. Astfel înţeleasă această expoziţie va fi o învăţătură folositoare; este în acelaşi timp pentru diferitele ţări o ocaziune excelentă de a face cunoscut şi de a pune în valoare acelea din rasele naţionale care sunt încă puţin cunoscute în străinătate...” Invitaţia FCI a fost adusă în atenţia chinologilor români de către AsociaţiaProprietarilor de Câini de Rasă din România, fiind publicată în Revista Stiinţelor Veterinare din anul 1935. Existenţa acestei invitaţii ne îndreptăţeşte să credem că Romania era conectată la activitatea chinologică internaţională, iar FCI avea cunoştinţe despre existenţa unei rase autohtone. Faptul că selecţia carpatinului a început să fie urmărită în mod ştiinţific, de către crescători, este susţinută prin înregistrarea unei canise, poate prima crescătorie de carpatini înregistrată, numită „din Stâna”, proprietarul ei fiind Bertil Hallstrom din Timişoara. Acest crescător anunţă în revista „Canis” din Timişoara, în 1937 naşterea unui cuib de ciobăneşti carpatini din părinţii: Baba din Munte şi Haiduc din Ţarcul.

Descrierea masculului Haiduc o găsim publicată în revista „Carpaţii” nr.11 din 1937, acest exemplar fiind prezentat la expoziţia organizată în Timişoara la 9-10 octombrie 1937 de către asociaţia „Canis”. Arbitrul C.A.Popescu, care a oficiat înring rasele de vânătoare, a remarcat în mod deosebit un ciobănesc carpatin despre care a spus:
„Deşi nu era de vânătoare, dar foarte interesant, un câine ciobănesc indigen, anume Haiduc, proprietatea D-lui Bertil Hallstrom, Timişoara. Acest câne împreună cu o căţea numită Baba, a fost adus de sub poalele muntelui Ţarcul (jud.Severin), de către Dl. Ing. Alex Andrei, Caransebeş, şi dăruit proprietarului actual. La expoziţie a fost numai Haiduc, Baba având căţei mici. Formând o comisiune împreună cu ceilalţi domni arbitri, am notat semnalmentele acestui câne, din care amintesc, că are o înălţime la greabăn de 65 cm, dar pare a fi mai mare, din cauza părului hirsut, ridicat pe spinare. Capul este lupoid, cu bot şi dantură foarte bine dezvoltată, urechi de lungime mijlocie, plantate în partea de sus a capului, atârnând la vale. Pieptul, spinarea, extremităţile bine formate şi puternice. Coada este purtată atârnând, atât timp cât cânele se află în stare de odihnă. În caz contrar este ridicată peste linia spinărei cu tendinţa unei strâmbări înspre stânga. Părul unicolor, gri închis, dur ca al griffonului, lung, dar mai puţin ondulat. Haiduc şi cu Baba, nu sunt două exemplare unice din ţinuturile noastre, ci fac parte pe semne din o rasă separată.”

Din această descriere deducem în mod clar că este vorba despre un exemplar de carpatin şi că selecţia carpatinului a intrat într-o nouă etapă. Iată că printre chinologii români ce achiziţionau pe „sume de poveste” câini ce poartă „pecetea străinătăţii”, există şi cei care îşi îndreaptă atenţia asupra câinelui naţional, şi astfel reuşesc să iniţieze o „prăsilă îngrijită, pentru lansarea cât mai largă a tipului curat”.
Autor: Ing. Deak Andrei Petru

Ultima actualizare în Marţi, 11 Ianuarie 2011 10:57